Pages

30 iulie 2012

Dispozitive Infernale + Jocurile Olimpice = ? (partea I)

Tessa

În această după-amiază era, ca de obicei, o vreme mohorâtă. Ploua încetişor, picăturile de apă udându-mi pălăria din fetru cu floricele din mătase aplicate. Aerul umed mirosea a Londra, izul de canalizare fiind foarte pregnant, la fel ca şi fumul de cărbune. Eram pe un pod pustiu din lemn peste Tamisa. Jem era în stânga mea, ţinându-mă de braţ, palid şi frumos ca de obicei, iar Will se afla în dreapta mea, cu o sclipire jucăuşă în ochii lui de un albastru intens. Inima a început să îmi bată mai repede atunci când l-am văzut pe magicianul Magnus, cu ochii lui ca de pisică, apărând în zare.
- Salutări domnişoară Tessa. Îmi ia o mână înmănuşată şi mi-o sărută cu delicateţe. Băieţi, voi ce mai faceţi?
Will îşi dă exasperat ochii peste cap.
- Magnus, te rog, lasă politeţurile, nu mai trage de timp şi spune-ne odată de ce ne-ai chemat să ne întâlnim urgent.
Jem râde încetişior.
- Cred că trebuie să ai mai multă răbdare. Nu ştiu dacă atitudinea asta de puşti răsfăţat are vreo izbândă cu Magnus.
- Ai perfectă dreptate tinere. După o clipă în care îi aruncă o privire sfredelitoare lui Will, Magnus îşi drege glasul şi ne spune următoarele: Am descoperit o nouă vrajă care poate vindeca ceea ce eu cred că este condiţia... tristă a tânărului dependent de opiu.
Îl simt pe Jem încordându-se lângă mine. Ştiu că nu îşi poate permite speranţe deşarte, mai ales că mai e atât de puţin până la nunta noastră. Şi aşa are destule gânduri nefaste în legătură cu viitorul nostru nu prea strălucit.
- Ce fel de vrajă? îl întreb cu o voce şoptită.
- O vrajă care acţionează alimentându-se din energia celor din jurul celui bolnav. De aceea am nevoie de voi. Pentru ca Jem să fie vindecat, trebuie să iau o parte din energia voastră vitală şi să o redirecţionez înspre el. 
- Nu accept. Jem avea vocea hotărâtă atunci când a rostit aceste cuvinte.
- Nu e niciun risc, îl linişteşte Magnus. Doar că cei doi prieteni ai tăi şi subsemnatul se vor simţi un pic obosiţi.
- Şi cum, mă rog, ai descoperit vraja? îl întreabă Will, sceptic ca de obicei.
- Secret de magician. Magnus ne face cu ochiul. Tot ce vă pot spune este că este o vrajă asemănătoare celei pentru deschiderea unui portal. Şi trebuie făcută deasupra unei ape.
Aşa se explica prezenţa noastră pe acest pod. Nu am nevoie decât de o secundă ca să gândesc.
- Fă-o, îl îndemn pe Magnus.
- Dar... Jem pare mai palid decât a fost acum o clipă. Îşi trece frustrat o mână prin părul gri şi moale.
- Jem, intervine şi Will, nu mai spune nimic. Dacă avem o şansă cât de mică să te vindecăm, trebuie să încercăm. În plus, un somn bun ne poate vindeca de orice.
Jem oftează exasperat. Îmi întâlneşte privirea şi îi zâmbesc încurajator.
- Ce mă fac eu cu voi doi? Bine Magnus, fă odată vraja şi să terminăm cu tot tărăboiul ăsta.
- Cu plăcere. Aşezaţi-vă în jurul lui Jem.
Facem ceea ce ni se spune, apoi Magnus scoate o bucată de hârtie din buzunarul jachetei sale mov lungi şi o despătureşte cu grijă. Murmură ceva cuvinte în limba demonică, degetele încep să îi scânteieze, închide ochii şi pocneşte degetul mare de cel arătător. Şi apoi, ne ţinem cu toţii respiraţia, aşteptând să se întâmple... nimic.
- Oh, haide, îi spune Will lui Magnus. Ce a fost asta? Îţi baţi joc de noi sau...
Nu ştiu ce a vrut să mai spună Will în continuare deoarece cuvintele sale au fost înghiţite de un vânt puternic, stârnit de apariţia unui cerc luminos în jurul nostru. Lumina a crescut în intensitate şi a trebuit să îmi închid ochii. Într-o fracţiune de secundă, stăteam pe un pod de lemn peste Tamisa, iar în următoarea eram aruncată de colo-colo într-un vid alb. Apoi, la fel de brusc cum a început, mă trezesc în mijlocul unei mulţimi de oameni, care după hainele lor par a fi muncitori în siderurgie. Zgomotul este asurzitor. Lumina clipeşte intermitent şi muzica este extrem de ciudată, parcă s-ar auzi nişte metale îndoindu-se. Îmi ridic privirea şi văd, fascinată, în jurul mulţimii oameni aşezaţi în cercuri concentrice ascendente. Pe nişte chenare mari luminoase se mişcă imagini. Ce soi de magie o mai fi şi asta? Dar mai ales, ce a făcut Magnus? Am ajuns în lumea demonilor? Dar nu are cum, pentru că sunt oameni peste tot. Caput a început să mi se învârtă de la atâtea întrebări. O revelaţie mă izbeşte. Sunt sclavi. Sclavi ai demonilor. Deodată aud o voce extrem de cunoscută în capul meu. Tresar speriată.
Tessa, Will, Jem, sunt Magnus. Îmi pare aşa de rău, dar am greşit o incantaţie şi din greşeală am deschis un portal care v-a teleportat în viitor. Nu vă faceţi griji, o să vă scot de acolo cât aţi zice peşte. Dar trebuie neapărat să fiţi toţi trei în acelaşi loc. O să revin peste jumătate de oră în speranţa că vă veţi fi găsit până atunci.
Grozav. Sunt blocată în viitor, am rochia asta incomodă, o mulţime de oameni şi nişte lucruri inexplicabile în jurul meu şi mai trebuie să îi şi găsesc pe Jem şi Will. Am oftat, supărată. Măcar dacă aş putea găsi o librărie să văd ce cărţi au mai apărut.
- Tessa, Tessa, uită-te aici!
Îmi întorc capul la 180 de grade şi îl zăresc pe Jem la 3 metri depărtare. Un zâmbet îmi înfloreşte pe faţă. În câteva clipe e lângă mine.
- Dumnezeule, în ce bucluc am mai intrat de data asta? mă întreabă îngrijorat.

Continuarea pe blogul Aripi de Hârtie.

2 comentarii:

  1. Cât de tare! :X Dacă e fanfiction, cel care a creeat asta trebuie să fie un maestru.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc Rose <3. Eu am venit cu ideea, iar fetele m-au ajutat sa o dezvolt :)

    RăspundețiȘtergere