Pages

9 decembrie 2011

About growing up

Timpul trece, anii nu stau pe loc, de lucrul ăsta cel puţin sunt sigură. Căci au rămas atât de puţine lucruri de care mai sunt sigură. Totul este într-o continuă schimbare, lucru ce nu mă deranjează, ba dimpotrivă, îmi oferă o oarecare siguranţă să ştiu că pot să greşesc, că pot să fiu nehotărâtă, că pot să fiu exuberantă sau extrem de tăcută pentru că şi eu însămi mă schimb, mă maturizez. Sunt supusă schimbării, fie că-mi place sau nu. Am zile când simt că lumea se învârte pentru mine şi un zâmbet uriaş îmi este aşternut pe faţă. Am zile când sunt plictisită şi tot ce vreau este să mă îmbrac cu vechii mei blugi ponosiţi şi un tricou cu două numere mai mare, să îmi bag căştile în urechi şi să mă lase toată lumea în pace. Tot procesul ăsta este obositor şi cere multă energie din partea mea. Nimic nu este uşor în viaţă şi am reuşit să-mi fac o ordine în gânduri prin credinţă, familia mea şi prietenii adevăraţi. Cel puţin mă face să mă simt mai bine gândul că nu sunt singura care simte asta sau trece printr-o astfel de situaţie. Growing up is really hard to do. Mulţ adulţi mă întreabă ce mă motivează să fiu atât de focusată pe şcoală şi să fiu atât de consecventă, că doar e vârsta la care se presupune că experimentăm, visăm şi ne bucurăm de libertate, iar eu categoric nu fac parte din normalitate. Cred că răspunsul e extrem de simplu: este vorba de o curiozitate imensă şi o încercare de a mă înţelege mai bine pe mine şi tot ceea ce mă înconjoară. Da, şi eu visez, expreimentez şi mă bucur de starea absolută de libertate pe care o simţi la vârsta adolescenţei, dar o fac în felul meu. Asta nu mă face o ciudată, căci dacă e să gândim aşa, toţi suntem ciudaţi în felul nostru. Sunt doar nonconformistă, aşa văd eu lucrurile. Şi oricum prefer să mi se spună aşa decât să fiu o piţipoancă sau un cocalar cu creierul spălat şi plin de manele cu versuri lipsite de logica elementară. Mie asta îmi place: să învăţ, să descopăr lumea, să-mi lărgesc orizonturile, să citesc, să ascult muzică rock gălăgioasă, cu chitări şi tobe şi cu versuri inteligente.
Dar hey, uitaţi-vă în jur! Cu siguranţă nu sunt unica persoană cu aceste caracteristici. Aşa că mai scutiţi-mă de comentarii gratuite sau atenţie nedorită. Nu uitaţi că toţi am fost adolescenţi la un moment dat.
La final, iată o melodie sugestivă, care a început să mă obsedeze prin francheţea ei şi prin versurile ei simple, dar profunde totodată. We're teenagers, we don't know anything!

UPDATE: Schimbare majoră pe blog. Gata, m-am decis: Life As Patty se va recicla şi va deveni blog de cărţi :)

2 comentarii:

  1. Parca as fi scris eu postul asta :). Atat ca eu consider ca nonconformista e un fel frumos de a spune ca sunt ciudata. Dar imi place asa, sa traiesc in ciudatenia mea :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, te inteleg :)). Let's be freaks y'all!

    RăspundețiȘtergere